Înțelesuri
- 1
A primi pe cineva în casă și a-l servi cu mâncare și băutură, ca pe un oaspete.
„Bătrâna i-a ospătat pe drumeți cu pâine caldă și brânză.”
- 2
(Popular, mai ales reflexiv) A mânca din belșug; a petrece la masă.
„S-au ospătat până seara târziu.”
Cum se folosește
Prezentul: eu ospătez, el ospătează; conjunctiv: să ospăteze. De aici și „ospăț”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- ospătez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ospătează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ospătez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ospăteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (hospitare).