Înțelesuri
- 1
A ucide sau a îmbolnăvi pe cineva dându-i otravă.
„În piesă, regele își otrăvește fratele.”
- 2
A pune otravă în apă, în mâncare sau pe o suprafață.
„Au otrăvit momelile pentru șobolani.”
- 3
(reflexiv) A se intoxica, înghițind ceva vătămător.
„S-a otrăvit cu ciuperci culese din pădure.”
- 4
(figurat) A amărî adânc pe cineva, a-i strica liniștea.
„Procesul le-a otrăvit ultimii ani de viață.”
- 5
(figurat) A exercita o influență stricătoare asupra cuiva sau a ceva.
„Zvonurile au otrăvit atmosfera din echipă.”
Sinonime
- a intoxica
- a amărî
- a învenina
- a corupe
Expresii și locuțiuni
- A otrăvi sufletul cuivaa-i strica liniștea, a-l umple de amărăciune.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- otrăvesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- otrăvește
- imperfect pers. 1 singular
- otrăveam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să otrăvesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să otrăvească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul otraviti.