Înțelesuri
- 1
A face pe cineva să se abată de la cinste, de la datorie sau de la morală; a strica, a perverti.
„Banii ușor câștigați l-au corupt încet-încet.”
- 2
A câștiga pe cineva cu bani sau cu alte foloase ca să facă ceva necinstit; a mitui.
„A încercat să corupă un funcționar ca să-i aprobe actele.”
- 3
A face ca o idee, un text sau un sentiment să-și piardă forma adevărată și curată; a deforma.
„Traducerile proaste au corupt sensul poemului.”
Cum se folosește
Prezent: corup, corupe. Perfect simplu: corupsei. Participiu: corupt. Conjunctiv: să corupă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- corup
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- corupe
- perfect simplu pers. 1 singular
- corupsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- corupserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- corupseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să corup
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să corupă
- gerunziu
- corupând
- participiu
- corupt
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (corrumpere), după „a rupe”.