Înțelesuri
- 1
A da pereților unei clădiri sau unei încăperi un strat de var amestecat cu humă și cu coloranți, uneori cu desene.
„Meșterii au zugrăvit casa în alb.”
- 2
(Rar) A picta, a desena sau a scrie caligrafic.
„Zugrăvea îngeri pe pereții bisericii.”
- 3
(Fig.) A (se) contura, a (se) reflecta; (despre stări sufletești) a se citi pe fața cuiva.
„Pe chipul ei se zugrăvea mirarea.”
- 4
(Fig.) A înfățișa prin cuvinte; a descrie.
„Povestitorul zugrăvește satul copilăriei.”
Cum se folosește
Prezentul: eu zugrăvesc, el zugrăvește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- zugrăvesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- zugrăvește
- imperfect pers. 1 singular
- zugrăveam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să zugrăvesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să zugrăvească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la zugrav.