Înțeles
A arăta aprobare sau entuziasm față de cineva prin urale și aplauze; a aclama.
„Publicul a ovaționat orchestra minute în șir.”
Antonime
- a huidui
Cum se folosește
Prezentul: eu ovaționez, el ovaționează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- ovaționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ovaționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ovaționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ovaționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ovationner.).