Înțelesuri
- 1
A porni la drum spre un loc depărtat.
„A călătorit prin toată Europa cu trenul.”
- 2
A fi pe drum, a se afla în călătorie.
„Călătorește de trei zile și n-a ajuns încă.”
- 3
(Figurat) A trece dintr-un loc în altul, purtat de cineva sau de ceva.
„Vestea a călătorit repede din sat în sat.”
- 4
(Regional, reflexiv) A se sfârși din viață.
„S-a călătorit bătrânul, în iarna aceea.”
Sinonime
- a umbla
- a colinda
- a voiaja
Antonime
- a rămâne
- a poposi
Expresii și locuțiuni
- A călători cu treabăa face drumul pentru o chestiune anume, nu de plăcere.
- A călători pe josa merge la drum fără vreun mijloc de transport.
Etimologie
Format în română de la „călător”, cuvânt de origine turcă (kalauz „călăuză”).