Înțelesuri
- 1
A porni la drum spre un loc depărtat.
„A călătorit prin toată Europa cu trenul.”
- 2
A fi pe drum, a se afla în călătorie.
„Călătorește de trei zile și n-a ajuns încă.”
- 3
(Figurat) A trece dintr-un loc în altul, purtat de cineva sau de ceva.
„Vestea a călătorit repede din sat în sat.”
- 4
(Regional, reflexiv) A se sfârși din viață.
„S-a călătorit bătrânul, în iarna aceea.”
Expresii și locuțiuni
- A călători cu treabăa face drumul pentru o chestiune anume, nu de plăcere.
- A călători pe josa merge la drum fără vreun mijloc de transport.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- călătoresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- călătorește
- imperfect pers. 1 singular
- călătoream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să călătoresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să călătorească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „călător”, cuvânt de origine turcă (kalauz „călăuză”).