Înțelesuri
- 1
A coborî de pe cal, a se da jos din șa.
„Călărețul a descălecat în fața hanului.”
- 2
(La cronicari) A se așeza într-un loc nou și a întemeia acolo o țară.
„Legenda spune că Dragoș a descălecat în Moldova urmărind un zimbru.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: descalec, descaleci, descalecă. Conjunctiv: să descalece. Substantivul înrudit: descălecat.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- descalec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- descaleci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- descalecă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să descalec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să descalece
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- descalecă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*discaballicare).