Înțelesuri
- 1
A acoperi cu ceva, a înfășura; reflexiv, a se acoperi cu o pătură.
„Mama l-a învelit pe copil cu o pătură.”
- 2
A acoperi o carte sau un caiet cu hârtie sau cu plastic.
„Am învelit manualele în folie la început de an.”
- 3
A pune acoperiș unei case.
„Au învelit casa cu țiglă.”
Sinonime
Antonime
- a dezveli
- a descoperi
Cum se folosește
Prezentul: eu învelesc, el învelește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- învelesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învelește
- imperfect pers. 1 singular
- înveleam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să învelesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învelească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparat cu slava valiti.