Înțelesuri
- 1
(Impersonal) A se auzi tunetul, în timpul unei furtuni.
„A tunat toată noaptea, dar n-a plouat.”
- 2
A face un zgomot puternic, prelung; a bubui.
„Tunau tobele la capătul străzii.”
- 3
(Despre oameni) A vorbi cu glas foarte ridicat, de obicei mânios.
„„Afară!” a tunat directorul din prag.”
- 4
(Regional, în blesteme) A lovi trăsnetul pe cineva.
„„Tuna-te-ar să te tune!”, a strigat bătrâna.”
- 5
(Învechit) A bubui cu tunurile, a deschide focul de artilerie.
„Din cetate tunau fără încetare asupra turcilor.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A tuna și a fulgeraa fi foarte furios, a-și descărca mânia cu strigăte.
- Unde a tunat și i-a adunatse spune despre oameni foarte deosebiți între ei, ajunși în chip ciudat împreună.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- tună
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să tune
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul tonare.