Înțelesuri
- 1
(Impersonal) A se auzi tunetul, în timpul unei furtuni.
„A tunat toată noaptea, dar n-a plouat.”
- 2
A face un zgomot puternic, prelung; a bubui.
„Tunau tobele la capătul străzii.”
- 3
(Despre oameni) A vorbi cu glas foarte ridicat, de obicei mânios.
„„Afară!” a tunat directorul din prag.”
Sinonime
- a bubui
- a vui
- a răcni
Antonime
- a șopti
Expresii și locuțiuni
- A tuna și a fulgeraa fi foarte furios, a-și descărca mânia cu strigăte.
- Unde a tunat și i-a adunatse spune despre oameni foarte deosebiți între ei, ajunși în chip ciudat împreună.
Etimologie
Moștenit din latinescul tonare.