DEX Dicționar

a bubui

verbun sens

Înțeles

  1. (Despre tunete, arme sau alte surse de zgomot) A face un huruit sec și tare, care se repetă adesea prin ecou.

    „Tunetele bubuiau peste dealuri.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Verb folosit la persoana a treia: bubuie, bubuiau.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. a 3-a singular
bubuie
imperfect pers. a 3-a plural
bubuiau
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să bubuie

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Formație onomatopeică.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B