Înțeles
(Despre tunete, arme sau alte surse de zgomot) A face un huruit sec și tare, care se repetă adesea prin ecou.
„Tunetele bubuiau peste dealuri.”
Sinonime
- a detuna
- a răsuna
- a tuna
Antonime
Cum se folosește
Verb folosit la persoana a treia: bubuie, bubuiau.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- bubuie
- imperfect pers. a 3-a plural
- bubuiau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să bubuie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Formație onomatopeică.