Înțelesuri
- 1
A avea nevoie de ceva.
„Îmi trebuie două ore ca să termin lucrarea.”
- 2
A fi necesar, a fi obligatoriu.
„Trebuie să plecăm acum, altfel pierdem trenul.”
- 3
A fi probabil, a se putea presupune.
„Trebuie să fi ajuns deja acasă, a plecat de mult.”
Sinonime
Cum se folosește
E un verb defectiv: se folosește mai ales la persoana a treia, „trebuie”. Formele „trebuiesc” sau „trebui” la persoana I sunt rare și sună greșit în limba îngrijită.
Expresii și locuțiuni
- Așa-ți trebuie!asta ai meritat, ți se cuvine ce ai pățit.
- Cum trebuieașa cum se cade, cum e bine.
- Atâta i-a trebuitexact asta aștepta ca să pornească.
Atenție la scriere
- Trebuie sau trebuiesc? — La prezent, „trebuie” are aceeași formă și la singular, și la plural: „Cărțile trebuie citite”, nu „trebuiesc citite”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- trebuie
- imperfect pers. a 3-a singular
- trebuia
- imperfect pers. a 3-a plural
- trebuia/trebuiau
- pers. a 3-a plural
- a/au trebuit
- pers. a 3-a plural
- va/vor trebui
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul vechi trĕbovati („a avea nevoie”).