DEX Dicționar

trebuință

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Nevoie, necesitate; lucru de care ai nevoie.

    „Le-a dat săracilor cele de trebuință pentru iarnă.”

  2. 2

    (Rar) Treabă, afacere, chestiune de rezolvat.

    „A venit la oraș pentru o trebuință la primărie.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: trebuințe.

Expresii și locuțiuni

  • de trebuințăNecesar, folositor.
  • a avea trebuință de cevaA avea nevoie de ceva.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
trebuinței
plural
trebuințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a trebui”, cu sufixul „-ință”.

Cuvântul de bază, în dicționar: a trebui

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera T