Înțelesuri
- 1
A merge nesigur, căutând drumul cu mâinile, mai ales pe întuneric; a bâjbâi.
„Am dibuit prin camera întunecată până am găsit întrerupătorul.”
- 2
A căuta ceva cu mâinile, fără să vezi.
„A dibuit în buzunar după chei.”
- 3
A găsi, a descoperi pe cineva care se ascunde sau ceva greu de aflat.
„Până la urmă, polițiștii au dibuit unde se ascundea hoțul.”
Sinonime
- a bâjbâi
- a pipăi
- a nimeri
- a descoperi
Cum se folosește
Prezent: dibui sau dibuiesc, el dibuie sau dibuiește. Conjunctiv: să dibuie sau să dibuiască.
Expresii și locuțiuni
- pe dibuitePipăind, fără să vezi; la nimereală.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- dibui/dibuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dibuie/dibuiește
- imperfect pers. 1 singular
- dibuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dibui/să dibuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dibuie/să dibuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.