Înțelesuri
- 1
A face pe cineva să nu mai știe încotro să meargă sau a nu mai ști tu încotro s-o iei.
„Ceața deasă i-a dezorientat pe drumeți.”
- 2
(Figurat) A face pe cineva să-și piardă siguranța și judecata limpede; a zăpăci, a deruta.
„Întrebările neașteptate l-au dezorientat pe candidat.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte de-zo-ri-en- sau dez-o-ri-en-. Prezent: dezorientez, dezorientează. Conjunctiv: să dezorienteze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- dezorientez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezorientează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezorientez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezorienteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (désorienter).