Înțelesuri
- 1
A amesteca fire, ață, păr, până se fac noduri greu de desfăcut.
„Pisica a încurcat toată ața din coșuleț.”
- 2
A lua un lucru drept altul.
„Am încurcat ziua întâlnirii și am venit degeaba.”
- 3
A face pe cineva să-și piardă șirul; a zăpăci.
„M-au încurcat cu atâtea întrebări deodată.”
- 4
A sta în calea cuiva, a-l stânjeni.
„Nu sta în ușă, că încurci lumea.”
- 5
A se rătăci ori a se împiedica. Se folosește reflexiv: a se încurca.
„S-a încurcat prin pădure și a ieșit la drum abia spre seară.”
- 6
(familiar) A intra într-o legătură sau într-o treabă din care nu mai poate ieși ușor. Se folosește reflexiv.
„S-a încurcat în datorii până peste cap.”
Sinonime
- a încâlci
- a zăpăci
- a stânjeni
Antonime
- a descurca
- a limpezi
Expresii și locuțiuni
- A încurca ițelea strica planurile, a face lucrurile de neînțeles.
- A o încurca(familiar) a intra în bucluc, a ajunge într-o situație din care nu se mai iese ușor.
- A încurca lumeaa sta în calea celorlalți, a nu fi bun de nimic.
- A i se încurca limbaa nu mai putea vorbi limpede, de emoție sau de băutură.
Etimologie
Probabil din latinescul popular incolicare, de la colus „caier de tors”.