Înțelesuri
- 1
A coborî de pe o navă pe mal; tranzitiv, a da jos de pe navă oameni sau mărfuri.
„Turiștii au debarcat în portul din Pireu.”
- 2
(Despre trupe) A ateriza pe țărmul inamic venind de pe mare.
„Aliații au debarcat în Normandia.”
- 3
(Familiar) A da afară pe cineva dintr-o funcție de conducere.
„Antrenorul a fost debarcat după trei înfrângeri.”
- 4
(Glumeț) A sosi undeva pe neașteptate.
„Au debarcat la noi cu bagaje pentru o săptămână.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu debarc, tu debarci, el debarcă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- debarc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- debarci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- debarcă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să debarc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să debarce
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza débarquer.