Înțeles
A îndepărta pe cineva dintr-o funcție sau dintr-un post, de obicei ca urmare a unei greșeli; a destitui, a concedia.
„Ministrul l-a demis pe directorul spitalului după scandal.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezent: demit, demiți, demite. Conjunctiv: să demită. Participiu: demis. Substantivele înrudite: demitere, demisie (aceasta din urmă e plecarea de bunăvoie).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- demit
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- demiți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- demite
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să demit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să demită
- gerunziu
- demițând
- participiu
- demis
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (démettre) și din latină (demittere).