Înțelesuri
- 1
A spune public o părere sau o teorie, lansând-o în discuție.
„Ea a emis ipoteza că apa a curs cândva pe Marte.”
- 2
A elabora și a face public un act oficial; a pune în circulație bani sau hârtii de valoare.
„Banca centrală a emis o nouă bancnotă.”
- 3
A elibera un document.
„Primăria emite certificatul în trei zile.”
- 4
A produce și a răspândi sunete, lumină, unde sau radiații.
„Soarele emite lumină și căldură.”
- 5
A transmite un semnal sau o emisiune.
„Postul de radio emite pe unde medii.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A emite pretențiia cere ceva ca pe un drept al tău.
- A emite o facturăa întocmi și a da o factură cumpărătorului.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- emit
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- emiți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- emite
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să emit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să emită
- gerunziu
- emițând
- participiu
- emis
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul emittere, prin franceză (émettre).