Înțeles
A spune sau a scrie, unul după altul, elementele unui întreg; a înșira.
„Ghidul a enumerat toate obiectivele pe care le vom vizita.”
Sinonime
- a înșira
- a număra
Cum se folosește
Se conjugă ca „a număra”: eu enumăr, tu enumeri, el enumeră; conjunctiv: să enumere. Nu „enumerează”. Substantivul: enumerare.
Atenție la scriere
- El enumeră, nu „enumerează” — „A enumera” se conjugă ca „a număra”: „eu enumăr”, „el enumeră”, „să enumere”. Nu „enumerează”, nu „să enumereze”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- enumăr
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- enumeri
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- enumeră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să enumăr
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să enumere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (énumérer) și din latină (enumerare).