Înțelesuri
- 1
A desface ceva încurcat, a despărți firele unele de altele.
„A stat un sfert de oră să descurce ața.”
- 2
(reflexiv) A ieși singur dintr-o situație grea, a găsi soluții cu ce ai la îndemână.
„Nu-i ușor, dar se descurcă.”
- 3
A scoate pe cineva dintr-o încurcătură.
„M-a descurcat cu actele când eram în criză de timp.”
- 4
A limpezi o problemă încâlcită.
„Abia la a treia citire am descurcat socotelile.”
Sinonime
Antonime
- a încurca
- a încâlci
Expresii și locuțiuni
- Descurcă-te!ai grijă singur, nu mai aștepta ajutor de la nimeni.
- Se descurcă în orice apăse spune despre omul care iese cu bine din orice situație.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- descurc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- descurci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- descurcă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să descurc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să descurce
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din prefixul des- și verbul (în)curca.