Înțelesuri
- 1
A deschide ceva legat, închis sau ambalat.
„Copiii au desfăcut cadourile de sub brad.”
- 2
A întinde, a despături ceva strâns.
„A desfăcut harta pe capota mașinii.”
- 3
A desprinde ceva din locul în care era prins; a dezlega, a despleti.
„Și-a desfăcut cordonul și s-a așezat.”
- 4
A descompune în părți; a demonta.
„Mecanicul a desfăcut motorul piesă cu piesă.”
- 5
A face ca un lucru făcut să fie ca înainte; a anula o învoială.
„Au desfăcut logodna după o lună.”
- 6
A despărți pe cineva de altcineva sau de ceva.
„Nici războiul nu i-a desfăcut pe cei doi prieteni.”
- 7
A vinde mărfuri, a le pune în vânzare.
„Fabrica își desface produsele prin magazinele proprii.”
- 8
(Reflexiv, despre flori) A-și deschide petalele.
„Bobocii de trandafir s-au desfăcut peste noapte.”
- 9
(În superstiții) A dezlega o vrajă făcută cuiva.
„Baba zicea că știe să desfacă farmecele.”
Sinonime
- a deschide
- a despături
- a dezlega
- a demonta
- a vinde
Cum se folosește
Se conjugă ca „a face”: eu desfac, tu desfaci, el desface; participiu „desfăcut”.
Expresii și locuțiuni
- A desface patula pregăti patul de culcare, dând la o parte cuvertura.
Atenție la scriere
- Dezbrăca sau desbrăca? Desface sau dezface? — Prefixul se scrie „dez-” înaintea vocalelor și a consoanelor sonore („dezbrăca”, „dezgheța”) și „des-” înaintea consoanelor surde („desface”, „descheia”).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- desfac
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- desface
- imperfect pers. 1 singular
- desfăceam
- perfect simplu pers. 1 singular
- desfăcui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- desfăcuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să desfac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să desfacă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- desfă
- imperativ pers. a 2-a singular negativ
- nu desface
- gerunziu
- desfăcând
- participiu
- desfăcut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul des- și „a face”.