Înțelesuri
- 1
A numi pe cineva pentru o funcție sau o sarcină.
„Clasa l-a desemnat pe Andrei șef de clasă.”
- 2
A arăta, a însemna, a numi un lucru.
„Cuvântul „casă” desemnează o locuință.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu desemnez, el desemnează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- desemnez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- desemnează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să desemnez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să desemneze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza désigner și latina designare, după „semn”.