Înțelesuri
- 1
A realiza un lucru prin muncă, a alcătui, a fabrica.
„Bunicul a făcut singur gardul din fața casei.”
- 2
A ridica o construcție; a clădi.
„Și-au făcut casă la marginea pădurii.”
- 3
A pregăti o mâncare, a găti.
„Mama face sarmale de fiecare Crăciun.”
- 4
A scrie, a compune o lucrare.
„Și-a făcut tema la matematică înainte de cină.”
- 5
A naște sau a da pui; (despre pomi) a rodi.
„Cireșul din curte face fructe abia din al treilea an.”
- 6
A determina pe cineva să facă ceva.
„M-a făcut să râd cu povestea aia.”
- 7
A valora o anumită sumă; a costa atât.
„Cât face coșul ăsta de mere?”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A face focula aprinde focul în sobă sau afară.
- A face ochia se trezi din somn; (despre pui de animale) a putea deschide ochii.
- N-am ce facenu am nicio putere asupra situației, trebuie să accept.
- A face pe cineva cum îi vine la gurăa-l ocărî fără nicio reținere.
- A o face latăa face un scandal sau o boacănă de proporții.
Atenție la scriere
- Fă sau face? Nu fă sau nu face? — La imperativ se spune „fă!”, „du!”, „zi!”, „adu!”. La negativ revine forma lungă: „nu face!”, „nu duce!”, „nu zice!”, nu „nu fă!”.
- Faceți sau face-ți? Fiți sau fi-ți? — Când te adresezi mai multor persoane, verbul se scrie legat: „faceți”, „fiți”, „luați”. „-ți” cu cratimă e pronume („fă-ți temele”), nu terminația verbului.
- A face cunoștință cu cineva, nu „a face cunoștința cu” — Expresia corectă e „a face cunoștință cu cineva”, cu „cunoștință” nearticulat. „Am făcut cunoștința cu el” e greșit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- fac
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- face
- indicativ prezent pers. a 2-a plural
- faceți
- imperfect pers. 1 singular
- făceam
- perfect simplu pers. 1 singular
- făcui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- făcuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să fac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să facă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- fă
- imperativ pers. a 2-a singular negativ
- nu face
- gerunziu
- făcând
- participiu
- făcut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul facere („a face, a lucra”), de la care vin și fabrică, facil sau afacere.