Înțelesuri
- 1
A nimici ceva, stricându-l, spărgându-l ori dărâmându-l.
„Incendiul a distrus tot acoperișul.”
- 2
(Figurat) A face pe cineva să-și piardă averea, sănătatea sau liniștea.
„Procesul acela l-a distrus.”
- 3
(Reflexiv) A se ruina, a se prăpădi cu mâna lui.
„S-a distrus muncind fără odihnă.”
Sinonime
- a nimici
- a ruina
- a prăpădi
Antonime
- a construi
- a zidi
- a făuri
Expresii și locuțiuni
- A distruge din temeliia nu lăsa nimic în picioare.
- A-și distruge viațaa-și strica singur rostul.
Etimologie
Din italiană (distruggere), la origine din latinescul destruere.