Înțelesuri
- 1
Ce a mai rămas dintr-o clădire dărâmată.
„Pe deal se văd ruinele unei mănăstiri din secolul al XV-lea.”
- 2
Pierderea averii sau a sănătății; prăbușire.
„Procesul acela l-a dus la ruină.”
- 3
Om sfărâmat de boală sau de necazuri.
„După doi ani de spital, ajunsese o ruină.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță ru-i-nă.
Expresii și locuțiuni
- În ruinădărăpănat, gata să se prăbușească.
- A da în ruinăa se dărăpăna încet, din lipsă de îngrijire.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ruinei
- plural
- ruine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ruine) și latină (ruina).