Înțelesuri
- 1
Căderea bruscă și zgomotoasă de la înălțime; prăvălire, năruire.
„Prăbușirea podului a blocat drumul.”
- 2
(Figurat) Deznădejde, deprimare; decădere.
„După faliment a urmat o prăbușire psihică.”
Sinonime
- cădere
- năruire
- prăvălire
- surpare
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- prăbușirii
- plural
- prăbușiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a prăbuși», din sârbul probušiti.