Înțelesuri
- 1
Ospăț dat pentru pomenirea unui mort ori de ziua sfântului ocrotitor al unei biserici; pomană.
„După slujbă s-a dat un praznic în curtea bisericii.”
- 2
Petrecere mare, ospăț.
„La nuntă a fost un praznic cu sute de invitați.”
- 3
Sărbătoare bisericească.
„Praznicul Adormirii se ține în august.”
Cum se folosește
Plural: praznice.
Forme flexionare
- plural
- praznice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (prazdĩnikŭ).