Înțelesuri
- 1
Strat brun-roșcat, sfărâmicios, care se formează pe fier din cauza umezelii și a aerului.
„Poarta era mâncată de rugină.”
- 2
Obiect de fier vechi și prost păstrat.
„Mașina lui e o rugină.”
- 3
(Fig.) Idee sau mentalitate veche, rămasă în urmă.
„Trebuie să scăpăm de ruginile din gândire.”
Sinonime
- oxid
- ruginitură
Cum se folosește
Plural: rugini.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ruginii
- plural
- rugini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparabil cu latina (*aerugina).