Înțelesuri
- 1
Zid sau clădire dărâmată; ruină.
„Dintre dărâmături ieșeau fire de iarbă.”
- 2
Material căzut dintr-o clădire care s-a prăbușit.
„Pompierii au scos dărâmăturile de pe stradă.”
- 3
(La plural) Crengi rupte și doborâte la pământ; vreascuri.
„Am strâns dărâmăturile de după furtună.”
Cum se folosește
Plural: dărâmături. Variantă: dărmătură.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dărâmăturii
- plural
- dărâmături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a dărâma, cu sufixul -ătură.