Înțelesuri
- 1
Care face rău, care aduce pagube.
„Fumatul e dăunător sănătății.”
- 2
(Substantiv masculin) Animal sau plantă care atacă recoltele.
„Gândacul de Colorado e un dăunător al cartofului.”
Sinonime
- nociv
- păgubitor
- vătămător
- nesănătos
Cum se folosește
Se pronunță dă-u-nă-tor. Femininul e „dăunătoare”.
Forme flexionare
- masculin plural
- dăunători
- feminin singular și plural
- dăunătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „dăuna” și sufixul -ător.