Înțelesuri
- 1
A face diferența între două lucruri asemănătoare, a nu le confunda.
„Nu pot distinge gemenii unul de altul.”
- 2
A vedea sau a auzi deslușit ceva.
„În ceață abia se distingea farul.”
- 3
(Reflexiv) A ieși în evidență prin merite.
„S-a distins la olimpiada de chimie.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu disting, el distinge. Participiul e „distins”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- disting
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- distinge
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să disting
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să distingă
- gerunziu
- distingând
- participiu
- distins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza distinguer și din latinescul distinguere.