Înțelesuri
- 1
A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui.
„Nu dispera, totul se va rezolva!”
- 2
(Rar) A scoate pe cineva din răbdări.
„Copilul ăsta mă disperă.”
Sinonime
- a deznădăjdui
- a se descuraja
- a exaspera
Antonime
- a spera
- a nădăjdui
Cum se folosește
Prezentul: disper, disperă (și „disperez”).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- disper
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- disperă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să disper
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dispere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul desperare.