Înțelesuri
- 1
A crede că un om sau un lucru este altul decât e în realitate, pentru că seamănă.
„Te-am confundat cu fratele tău.”
- 2
(Reflexiv) A se amesteca într-un singur tot; a se contopi.
„Zarea se confundă cu marea.”
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- confund
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- confunzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- confundă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să confund
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să confunde
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza confondre și din latinescul confundere.