DEX Dicționar

a discerne

verb3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A deosebi lucrurile unele de altele după trăsăturile lor; a desluși.

    „Prin ceață abia mai discerneam marginea drumului.”

  2. 2

    A judeca limpede și cu pătrundere, făcând diferența între adevărat și fals, între bine și rău.

    „La vârsta aceea, un copil nu discerne încă binele de rău.”

  3. 3

    (Livresc) A prețui ceva la adevărata lui valoare.

    „Un critic bun discerne valoarea unei cărți dincolo de modă.”

Cum se folosește

Prezentul: eu discern, el discerne; participiul: discernut. De aici vine „discernământ”. Nu se confundă cu „a decerna” (a acorda un premiu).

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
discern
indicativ prezent pers. a 3-a singular
discerne
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să discern
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să discearnă
gerunziu
discernând
participiu
discernut

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (discerner) și din latină (discernere).

Alte cuvinte de pe litera D