Înțelesuri
- 1
A deosebi lucrurile unele de altele după trăsăturile lor; a desluși.
„Prin ceață abia mai discerneam marginea drumului.”
- 2
A judeca limpede și cu pătrundere, făcând diferența între adevărat și fals, între bine și rău.
„La vârsta aceea, un copil nu discerne încă binele de rău.”
- 3
(Livresc) A prețui ceva la adevărata lui valoare.
„Un critic bun discerne valoarea unei cărți dincolo de modă.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu discern, el discerne; participiul: discernut. De aici vine „discernământ”. Nu se confundă cu „a decerna” (a acorda un premiu).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- discern
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- discerne
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să discern
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să discearnă
- gerunziu
- discernând
- participiu
- discernut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (discerner) și din latină (discernere).