Înțelesuri
- 1
A face ca ceva să meargă într-o anumită direcție.
„Polițistul a direcționat mașinile spre o stradă laterală.”
- 2
(Fig.) A îndruma o persoană sau un grup spre un anumit scop.
„Profesorul și-a direcționat elevii către olimpiadă.”
Cum se folosește
Se desparte di-rec-ți-o-na; prezentul: eu direcționez, el direcționează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- direcționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- direcționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să direcționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să direcționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (directionner).