Înțelesuri
- 1
A recunoaște un sunet sau un zgomot printre alte zgomote.
„Nu puteam desluși cuvintele din cauza zgomotului.”
- 2
A distinge ceva în întuneric sau la lumină slabă.
„Abia desluși silueta casei în ceață.”
- 3
A lămuri, a clarifica o problemă sau o idee.
„Profesorul ne-a deslușit sensul poeziei.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu deslușesc, el deslușește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- deslușesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- deslușește
- imperfect pers. 1 singular
- deslușeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să deslușesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să deslușească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (doslušam).