Înțelesuri
- 1
A (se) sufoca, lipsindu-te sau lipsind pe altcineva de aerul necesar.
„Fumul gros a înăbușit-o.”
- 2
(Despre buruieni) A împiedica creșterea altor plante.
„Buruienile au înăbușit grâul.”
- 3
(Figurat) A stăpâni, a reduce la tăcere.
„Poliția a înăbușit revolta.”
Cum se folosește
Prezentul: eu înăbuș, el înăbușă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înăbuș
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înăbușă
- imperfect pers. 1 singular
- înăbușeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înăbuș
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înăbușe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din prefixul în- și a năbuși.