Înțelesuri
- 1
A pune într-un cadru; a înrăma.
„A încadrat fotografia și a atârnat-o pe perete.”
- 2
(Reflexiv) A se potrivi cu mediul din jur.
„Casa noastră se încadrează în peisaj.”
- 3
(Juridic) A cuprinde o faptă sau un vinovat într-un text de lege.
„Fapta a fost încadrată ca delict.”
- 4
(Rar) A înconjura un loc din mai multe părți.
„Dealurile încadrează satul din trei părți.”
- 5
A angaja la o întreprindere sau la o instituție; (reflexiv) a se integra într-un colectiv.
„S-a încadrat repede în echipă.”
- 6
(Reflexiv) A respecta o anumită limită de timp.
„Lucrarea se încadrează în termen.”
Sinonime
- a înrăma
- a angaja
- a mărgini
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- încadrez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încadrează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să încadrez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încadreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza encadrer.