Înțelesuri
- 1
A tăia sau a sparge un obiect pe lungime, în două sau mai multe bucăți.
„Tatăl a despicat lemnele cu securea.”
- 2
(Reflexiv, despre muguri) A plesni, a se deschide; (despre pământ sau piele) a crăpa pe o anumită porțiune.
„Mugurii s-au despicat la primele zile calde.”
- 3
A străbate de-a curmezișul un spațiu sau o mulțime.
„Pasărea despică aerul într-un zbor drept.”
- 4
(Fig.) A pătrunde cu atenție într-o problemă grea pentru a o lămuri.
„Profesorul a despicat problema în pași simpli.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu despic, el despică.
Expresii și locuțiuni
- a despica firul în patrua analiza ceva cu prea multă minuțiozitate, până la detalii neimportante.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- despic
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- despici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- despică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să despic
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să despice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (despicare).