Înțelesuri
- 1
A spune cuiva o taină sau un gând ascuns; a mărturisi.
„I-a destăinuit prietenului planul său.”
- 2
(Reflexiv) A-și arăta gândurile sau sentimentele.
„Nu se destăinuie ușor nimănui.”
Sinonime
Antonime
- a ascunde
- a tăinui
Cum se folosește
Prezentul: eu destăinui, el destăinuie sau destăinuiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- destăinui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- destăinuie
- imperfect pers. 1 singular
- destăinuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să destăinui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să destăinuie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la des- și a tăinui.