Înțelesuri
- 1
A socoti pe cineva vinovat; a acuza.
„L-au învinuit pe nedrept de furt.”
- 2
(Juridic) A trimite pe cineva în judecată, făcându-l inculpat.
„Procurorul l-a învinuit de fraudă.”
Sinonime
Antonime
- a dezvinovăți
- a îndreptăți
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- învinuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învinuiește
- imperfect pers. 1 singular
- învinuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să învinuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învinuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «în», «vină» și sufixul -ui.