Înțeles
A acuza oficial pe cineva de o faptă penală, în fața justiției; a învinui.
„Procurorii l-au inculpat pentru fraudă.”
Antonime
- a achita
- a disculpa
Cum se folosește
Prezent: inculp, inculpă. Conjunctiv: să inculpe. Substantivul înrudit: inculpat.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- inculp
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- inculpă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să inculp
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să inculpe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (inculper) și din latină (inculpare).