Înțelesuri
- 1
A acuza pe cineva de o faptă vinovată; a învinovăți.
„Probele găsite în casă îl incriminau.”
- 2
(Drept) A declara o faptă infracțiune, prin lege.
„Noua lege incriminează hărțuirea online.”
Sinonime
Antonime
- a dezvinovăți
- a achita
Cum se folosește
Prezentul: eu incriminez, el incriminează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- incriminez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- incriminează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să incriminez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să incrimineze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza incriminer.