Înțelesuri
- 1
(Despre nervi; în anatomie) A ajunge cu ramificațiile la un organ sau la un țesut, alcătuindu-i rețeaua de nervi.
„Nervul facial inervează mușchii feței.”
- 2
(Despre nervi) A stimula un organ sau un țesut, făcându-l să reacționeze.
„Fibrele nervoase inervează mușchiul și îl fac să se contracte.”
Cum se folosește
Se folosește doar la persoana a III-a: inervează, inervau. Nu se confundă cu „a enerva” (a scoate din fire).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- inervează
- imperfect pers. a 3-a plural
- inervau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să inerveze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (innerver).