Înțelesuri
- 1
A băga de seamă, a remarca ceva.
„Am observat că lipsește o cheie.”
- 2
A privi cu atenție, ca să înțelegi.
„Elevii observă cerul cu telescopul.”
- 3
A face o observație, a atrage cuiva atenția.
„I-a observat, politicos, că întârzie mereu.”
Antonime
- a trece cu vederea
- a scăpa din vedere
Expresii și locuțiuni
- A observa cu ochiul libera vedea fără lunetă sau microscop.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- observ
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- observă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să observ
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să observe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul observer și din latinescul observare.