Înțelesuri
- 1
(Despre gânduri, imagini) A stărui în mintea cuiva și a nu-i mai da pace.
„Îl obsedează ideea că a uitat ceva important.”
- 2
A urmări pe cineva cu insistență supărătoare.
„L-a obsedat cu telefoane până i-a răspuns.”
Expresii și locuțiuni
- Îl obsedează un gândnu-i mai iese din minte un singur lucru.
- Idee obsedantăgând care se întoarce mereu și nu te lasă în pace.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- obsedez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- obsedează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să obsedez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să obsedeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (obséder), la origine din latinescul obsidere („a asedia”).