Înțelesuri
- 1
A pune piedici, a împiedica desfășurarea unei acțiuni, a unei dezbateri, a unei anchete.
„Unii funcționari au obstrucționat ancheta.”
- 2
(Sport) A împiedica un adversar să ajungă la minge, fără ca tu să joci mingea.
„Fundașul a fost sancționat pentru că l-a obstrucționat pe atacant.”
- 3
(Medicină; reflexiv, despre vase, canale) A se înfunda, a se astupa.
„Arterele se pot obstrucționa din cauza depunerilor de grăsime.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu obstrucționez, el obstrucționează; conjunctiv: să obstrucționeze. Se pronunță -ți-o-.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- obstrucționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- obstrucționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să obstrucționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să obstrucționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).