Înțelesuri
- 1
A potrivi o armă astfel încât glonțul să nimerească ținta; a ținti.
„Vânătorul a ochit îndelung, dar iepurele a fugit înainte să tragă.”
- 2
A-și fixa privirea asupra cuiva sau a ceva pe care îl dorește ori îl pândește.
„Încă din prima zi, a ochit locul din ultima bancă, de lângă fereastră.”
- 3
A zări, a deosebi pe cineva într-o mulțime.
„L-am ochit pe Andrei printre spectatori și i-am făcut semn.”
- 4
(Regional, despre câmpuri acoperite de zăpadă) A se topi pe alocuri, lăsând să se vadă pete de pământ sau de verdeață.
„Spre sfârșitul lui februarie, dealurile au început să ochească.”
Cum se folosește
Prezent: ochesc, ochește. Conjunctiv: să ochească. Substantivul înrudit: ochire.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ochesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ochește
- imperfect pers. 1 singular
- ocheam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ochesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ochească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).