Înțelesuri
- 1
A face ca ceva să nu mai existe; a suprima, a distruge.
„Ministerul a desființat școala din sat.”
- 2
A anula un contract sau o convenție.
„Părțile au desființat acordul.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu desființez, el desființează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- desființez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- desființează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să desființez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să desființeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din des- și a înființa.