DEX Dicționar

a întrebuința

verb2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A folosi un lucru la ceva; a utiliza.

    „Bunica întrebuința cenușa din sobă ca îngrășământ pentru grădină.”

  2. 2

    (Reflexiv, cu sens pasiv) A fi folosit sau utilizat la ceva anume.

    „Cuvântul acesta nu se mai întrebuințează în limba de azi.”

Cum se folosește

Se desparte -bu-in-. Prezent: întrebuințez, întrebuințează. Conjunctiv: să întrebuințeze.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
întrebuințez
indicativ prezent pers. a 3-a singular
întrebuințează
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să întrebuințez
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să întrebuințeze

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Format din „în-” și „trebuință”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I