Înțelesuri
- 1
A folosi un lucru la ceva; a utiliza.
„Bunica întrebuința cenușa din sobă ca îngrășământ pentru grădină.”
- 2
(Reflexiv, cu sens pasiv) A fi folosit sau utilizat la ceva anume.
„Cuvântul acesta nu se mai întrebuințează în limba de azi.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte -bu-in-. Prezent: întrebuințez, întrebuințează. Conjunctiv: să întrebuințeze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- întrebuințez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întrebuințează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întrebuințez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întrebuințeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în-” și „trebuință”.